Tehnica de realizare
Îmi place să lucrez pe sticlă, pentru că dă profunzime picturii și face ca lumina să transforme imaginea în funcție de unghiul din care o privești. Îmi place să lucrez și pe lemn pânzat, bine vernisat
Tehnica mea de realizare a lucrărilor pe sticlă
Tehnica tradițională a picturii pe sticlă este în tempera. Eu folosesc suplimentar și culorile de ulei, în special la contururi sau la degradeuri care dau profunzime.
Mi-am creat o tehnică proprie, după multe încercări și ani de lucru. Alternez straturile de ulei cu cele de tempera. Trebuie însă să aștept ca uleiul să fie bine uscat, pentru a putea aplica peste el stratul de tempera. Altfel nu prinde. Modul acesta de lucru îmi permite să realizez grafii și motive decorative, fie aplicându-le cu penița, fie zgâriind în stratul de culoare. Astfel, în fața foiței de aur (schlagmetal), pot aplica un strat de culoare de ulei pe care să fac zgârieturi mici, în așa fel încât aurul să pară patinat sau ușor în relief.
Rezultatele tehnicii mixte de tempera cu ulei și foiță de aur
La lucrările “pe lemn”
Folosesc ca suport un fel de placaj pânzat și grunduit, importat din Italia, care se găsește în prăvăliile cu materiale de pictură. Este mult mai ușor decât lemnul și foarte rezistent. Nu se deformează, nu se umflă, nu crapă, ci stă cuminte așa cum e. În plus, îmi place că permite înrămarea. O ramă potrivită ajută la focalizarea privirii și poate prelungi tabloul dincolo de granițele lui.
Ca tehnică, aplic formula tradițională: tempera cu emulsie de ou. La multe icoane, fundalul este aurit. După ce termin ce am avut de pictat, las lucrarea să se usuce și aplic două-trei straturi de verni de tempera, care să protejeze stratul de culoare și să-i dea strălucire.
Și picturile pe lemn devin strălucitoare, datorită straturilor de verni
Depă ce am terminat de pictat, urmează rama, care mi se pare foarte importantă pentru orice lucrare. În unele cazuri, o decorez cu scrisuri sau cu chenare colorate, în funcție de ce socotesc că favorizează imaginea propriu-zisă. De cele mai multe ori însă, pun rame de la prăvălie, alegându-le cât mai scrupulos, astfel încât să pună în valoare cât mai bine pictura.
După aceea, soțul meu face asamblarea finală, adăugând placarea de protecție și agățătoarea pentru perete.
Lucrările mele sunt destul de diverse între ele, dar au un numitor comun. La final, când mă uit la ele, mă simt mulțumită. Iar când văd că și alții se bucură privindu-le, sunt chiar fericită. Aș fi încântată să aflu dacă ți-a plăcut și ție vreuna dintre ele.
